Si eu m-am inscris doar azi la forumul acesta. Sincer sa zic nici nu stiam de existenta lui, l-am descoperit intimplator.
In privinta dorului de casa... ce sa zic, e adevarat. Cred ca il simt toi, doar ca din diferite motive am decis sa venim sa traim in strainatate si deci aveam motive foarte importante pentru a oface.
Dar e foarte greu sa lasi prietenii, familia, modul de viata, obiceiurile care le-ai avut impreuna cu laptele mamei. E greu sa te obisnuesti sa cu alte traditii, sa te comporti in alt mod si in plus nici nu prea avem aici ocaziile in care ne eliberam de tensiune acasa (intilniri cu prietenii, discoteci, petreceri, sarbatori ca la noi!). Si deci cred ca orice moment dificil e mai greu de trecut. Mai ales daca esti singura aici, fara familie, fara prieteni care au acelsi mod de gindire si comportament (ca si mine).
Sincer sa zic de cind sunt in Italia (3 ani) am inceput sa pretuiesc mult mai mult modul de a fi al modlovenilor, baietii nostri, traditiile.
Deseori sunt tentata sa ma intorc definitiv acasa, dar cind ma gindesc la posibilul viitor mai bun (care e inca de vazut) si la toate chinurile pentru a avea permisul de sedere, lucrul, tot felul de documente in Italia... in plus cit am avut de suferit din cauza atirnarii fata de "extracommunitari"... ma gindesc ca dupa toate aceste sforturi nu pot sa las tot balta... si astept sa vina acest viitor mai bun.
In plus, nu stiu ce fel de experienta a avut fiecare dintre voi, dar eu acasa traiam destul de bine, aveam casa, lucru, un nivel de viata destul de bun (mai bun decit e acum in Italia) si sunt singura aici... cind ma intreaba cineva de ce atunci ramii in Italia nu pot sa dau un raspuns coerent. Am venit din intimplare (cu o bursa de studii) si incerc sa ramin aici pentru a realiza CEVA, iar apoi...sper ca acest ceva va fi atit de bun ca nici nu ma voi gindi sa ma intorc incapoi.
Si cind ma intorc acasa - ma sint complet alta persoana - mult mai puternica, mai fericita, inconjurata de prieteni (am norocul sa am prieteni adevarati, care chiar la asa distanta mare si dupa atit timp imi sunt la fel de fideli si afectionati ca si inainte). As vrea mult ca cel putin unul din ei sa vina sa traiasca la Roma, caci tot imi va fi mai vesel...
Sper ca in acest forum voi putea sa va cunosc mai bine si, cine stie?, poate sa-mi fac prietene noi, cu care sa ma simt ca acasa.
Ciao,
Aliona
