Ana...eu am povestit viata la sat asa cum o vad eu...dar e foarte probabil ca nu toti o vad asa,nu?
Fiecare are un sentiment propriu...mai bun sau mai putin bun...
Eu am invatat sa-mi iubesc locul natal de la parinti.Si la noi sunt lucruri negative si inca multe,dar nu au de-a face cu familia mea...noi suntem crestini,la noi in familie NU se fumeaza si nu se vorbeste urat...respectam foarte mult sarbatorile si duminicile de peste an...iarna de Craciun colindam si suntem colindati...de Paste,unul din preotii nostri merge la Ierusalim sa ne aduca veste daca a venit "lumina"in anul respectiv.
Stiati aceasta?La Ierusalim daca mergi pentru inviere,vei vedea cum se aprind luminarile singure...si timp de cateva minute flacara nu frige...e ceva extraordinar...
Uneori e de mirare sa vezi ca vine lumina si in aceste timpuri, cand ne-am facut din ce in ce mai rai...
Hai ca m-am luat iar cu vorba...
Ciao la toti!
<{POST_SNAPBACK}>
Ma bucur , draga Rosa, ca vii dintr-o familie de crestini. Scrii foarte frumos despre sat, sarbatori si ai multa lumina in ginduri! Asa ar trebui sa fim toti...
...
Iarasi peste ape,
Peste frunzele uscate,
Peste codri, peste noi,
Ninge...Ninge..
Ca in basmele uitate,
cu eroi frumosi si buni,
Vechi sperante,
A copilariei noastre
Si in fiecare fulg de nea,
Nou si vechi, ca niciodata
Intilnim fara a vrea
O poveste minunata
Iarna se va trece,
Multe voi uita,
Voi pastra in suflet,
Frumusetea fulgilor de nea.
[COLOR=blue] Draga Rosa, poate mergem de Craciun s-o colindam pe Delfina?
Compuneam si eu candva uraturi , poate vine muza pe la noi, si batem la poarta sufletufui, in Seara de Craciun la Delfina, si la toti !!!!!!!!!!!!!!!!!
Lasam visele sa zboare???????????
Le urmam???????