No replies to this topic

[gavrjusha]

Ultimul şi unicul mitropolit român al Transnistriei - Visarion Puiu

Sunt oameni care, pe tot parcursul vieţii, au o neînţeleasă confruntare cu propriul lor destin. Şi cu cât se pare că fac fapte mai multe şi mai bune, cu atât soarta mai tare îi pune la încercare. Omul, fiinţă rătăcitoare pe pământ, se călătoreşte, dar umbra destinului parcă s-ar simţi nerăzbunată şi continuă să-i ceară jertfa anonimatului. Mitropolitul Visarion Puiu a fost unul dintre ei.

Originar din Paşcanii lui Mihail Sadoveanu, s-a născut la 27 februarie 1879, fiind botezat cu numele Victor. A făcut studii primare în orăşelul de baştină, apoi a plecat la Roman şi a intrat la Seminarul Teologic, unde a învăţat între anii 1893-1896. De aici se transferă la Seminarul Teologic Veniamin Costachi din Iaşi, unde face studii din 1896 până la 1900. În 1900 se înscrie la Facultatea de Teologie din Bucureşti, absolvind-o în 1904. Hotărât să îmbrăţişeze destinul smeritului călugăr, aşa cum au făcut mii şi mii de creştini până la el, la 22 decembrie 1905, la Roman, este tuns în monahism şi peste trei zile este hirotonit diacon. Apoi are o perioadă de un an şi jumătate de studii în străinătate, la Kiev, la Academia Teologică (1907-1908), unde în 1909 obţine titlul de candidat în teologie.

Minunatul teolog şi istoric al Bisericii Române, Mircea Păcurariu, în Dicţionarul Teologilor Români (Bucureşti, 1996) i-a întocmit un compendiu biografic impresionant, din care desprindem câteva date care limpezesc tragedia acestui om, iar tragedia lui este legată direct de Basarabia. „…Diacon la catedralele episcopale din Roman (1905-1908) şi Galaţi (1908), hirotonit ieromonah şi hirotonisit protosinghel la Galaţi (6 decembrie 1908), apoi arhimandrit (1 ianuarie 1909) şi numit, tot atunci, vicar al eparhiei Dunării de Jos, director al Seminarului „Sf. Andrei” din Galaţi (1 aprilie 1909 - 1 septembrie 1918), apoi director al Seminarului din Chişinău (1septembrie 1918) şi exarh al mănăstirilor din Basarabia (1 nov. 1918)”... A fost episcop al Hotinului (29 martie 1923) şi, datorită spiritului său gospodăresc, a fost construită clădirea episcopiei şi renovată catedrala din Bălţi. În 1935 este ales mitropolit al Bucovinei şi deţine acest post până în 1940. Dar numirea lui în calitate de mitropolit al Transnistriei (1942-1944, cu sediul la Odesa) i-a adus condamnarea la moarte în contumacie, la 21 februarie 1946, la Bucureşti. Salvarea lui a fost refugiul prin diverse ţări europene: Austria, Italia, Franţa. Autorităţile comuniste din România au făcut mari presiuni pentru a-l extrăda, dar nu au reuşit să obţină rezultate şi de aceea, în semn de răzbunare, i-au creat permanent probleme. A decedat în 1964 în Franţa şi a fost înmormântat la Veils-Maison, dep. Asine, reînhumat apoi în Cimitirul „Montparnasse” de unde, în anii ’90, a fost adus în România şi acum îşi doarme somnul de veci în patrie, aşa cum a fost ultima lui dorinţă.

Nu cred că transnistrenii sau mulţi contemporani din România îşi mai amintesc de numele mitropolitului Visarion Puiu, dar noi, basarabenii, nu-l putem da uitării, fiindcă opera lui rămâne a fi una de referinţă: Mănăstirile din Basarabia (Chişinău, 1919); Predici pentru oraşe (Chişinău, 1920), Glas în pustie (Chişinău, 1931); Documente din Basarabia adunate de Visarion Puiu...(vol. I - 272 pag.; vol. II - 335 pag., în colaborare cu Ştefan Berechet, Constantin Tomescu, Ştefan Ciobanu (Chişinău, 1928-1938) ş. a. Nicolae Iorga îl considera unul dintre cei mai culţi ierarhi ai bisericii române. Noi am adăuga că e şi unul dintre ierarhii ctitori, căci nu numai a ştiut să edifice, dar a şi băut până la fund paharul amar al dizgraţiei, în numele veritabilei credinţe.

http://www.timpul.md...idArticle=13757