Durere, dragoste și dor,
Să le aduni într-o privire...
Căldura mamei cu fior
Î-mi copleșește firea.
Doar amintirea mi-a rămas
Învăluită-n ceață,
- Doi ochi, ce din atât necaz
Î-mi daruiau dulceață.
Nu doar cu ochii mă privea,
Întreaga ei făptură
Numai de dragoste vorbea
Și fruntea ei, și gura.
Copil cu sufletul schilod,
Cu inima-mpietrită,
Din frică î-mi luam imbold
Și o priveam cu frică.
Apoi, a mai trecut un timp
Și frica dispăruse,
Am devenit și mai nătâng,
Mai îngâmfat, - crescusem.
Alții au scris în mintea mea
Luându-i locul mamei.
Greșeala lor, - pedeapsă rea
Ce sufletu-mi destramă.
Privirea ce ar fi putut
Ghețarul să-l topească,
Găsea in mine doa un zid.
- Prostie nefirească..
Și-a dus la capăt anii ei
Prin suferințe-amare,
Ce grele-ar fi chiar pentru zei,
Ea, a avut răbdare.
O... Cât aș vrea acum s-o am,
Să plâng la ea în brațe.
Măcar de-aș fi știut cumva
Cum e când te răsfață...
Cum e, când mama te mângâie,
De-ți este bine, sau ți-e greu,
M-aș ține azi mai cu tărie,
De-aș fi știut și eu...
Ce larg în suflet este golul,
Pentru că i-am dus lipsa.
Nu poate nimeni să-i ia rolul,
Căci eu discend dintr-ânsa.
Azi, din puținile-amintiri,
În față-mi stă privirea-i,
Ce-mi schimbă vechile trăiri
Din frică, în iubire.
Probabil a trecut cumva
Din ochii ei, la mine,
Și-am învățat ce-i dragostea
Ca prin telepatie.
Culorile se schimbă-n jur
Și altul e tabloul,
Doi ochi albaștri, de azur
Î-mi completeză golul.
E o privire ce mă-ntreabă,
Ce-ar vrea să știe multe.
Să nu fac lucrurile-n grabă,
Mă rog la Domnu” să m-jute.
14 - 16 martie 2008
