Nessuna risposta a questa discussione

[Rick]

Orgoliul n-are margini. Acest lucru ne-a  fost confirmat încă odată de către însuşi premierul nostru atotputernic  şi atoprezent, care în atotnicia sa, a evitat în mod intenţionat să-şi  salute colegul de Alianţă, în momentul în care a urcat pe scena de la  care urma să rostească un discurs cu ocazia zilei comemorative a  victimelor tragediei de la Cernobâl.

Este surprinzătoare atitudinea lui Filat,  care, aparent, este un om pragmatic şi eficient. Sau este vorba doar de  aparenţe? Ce l-ar fi costat pe premier să dea dovadă de respect şi bună  educaţie? O fi vorba de vreun calcul sau putem înţelege din gestul lui  că a fost doar un moment în care a dat orgoliul pe dinafară?

Iniţial, am fi putut crede că a fost doar  o scăpare a premierului şi că va încerca să minimalizeze ulterior  efectul acesteia. Dar nu a fost să fie. Acesta a persistat în greşeală,  declarând că Dorin Chirtoacă ar fi trebuit să se salute primul. Ne  întrebăm, aşadar, conform cărei raţiuni pragmatice şi progresiste  persoana deja prezentă la eveniment trebuie să-l salute pe nou-venit. În  plus, de ce s-a salutat prim-ministrul cu toată lumea, cu excepţia  primarului? În schimb, a preferat să facă din nou aluzie la faptul că  atunci când este cazul să explice cauzele sau să prezinte contextul,  Dorin Chirtoacă invocă inclusiv (!) cauze independente de persoana sa,  subliniind caracterul interdependent al funcţionării Alianţei. Dacă am  urma logica lui Filat şi a peledemiştilor de campanie, ar trebui să ne  abţinem la orice tip de reacţii la gesturi sau atacuri neloiale şi  subversive.

Mai mult, premierul statului unitar RM nu  se sinchiseşte să dea mâna cu un criminal de război precum este  separatistul kaghebist Smirnov, dar nici nu roşeşte când evită să dea  mâna cu un coleg din Alianţa datorită căreia a ajuns la putere.

Dincolo de caracterul oarecum ridicol pe  care-l comportă apariţia unor asemenea situaţii la un nivel atât de  înalt, tocmai acestea ar trebui să fie apreciate drept indicatori  simbolici al unor stări de fapt, situaţiile astea fiind nişte emanaţii  ale unor evenimente ferite de ochii noştri dar care sunt la fel de reale  ca şi cele văzute.